Azi tu

Ai aruncat o nadă-n apa zilei
Firul e-ntins şi iar ai aşteptări
Ca peştişorul magic, pe-albul filei
Să scrie vrăji. Să se despartă mări

Şi loc să-ţi facă. Să-ţi croieşti cărare
Dinspre un ţărm abrupt spre-un însorit
Liman de gând. Să faci din încercare
Un punct de sprijin clar pe răsărit.

Cu valuri de surâs ai şters rutina.
Privirea mea cu jind ţi le-a sorbit
Şi-am intuit (tardiv?) că toată vina
Stă-n cratima de cer ce ne-a unit

Şi ne-a adus aproape, într-o ramă
De zbucium aprig, fără de sfârşit
Unde aceeaşi joacă ne tot cheamă
Să fim pe rând: când drum, când pas grăbit…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns