Miniportret de…poet

Fruntea-i,mereu încruntată,
chinuită de un gând
ce s-ar spune dintr-o dată.
Trupu-i, lujer alb,plăpând

de lumină curgătoare.
Ochii, facle ce aprind
vreascurile de mirare
şi înspre zenit şi-ntind

scânteierile febrile.
Umerii-i, uşori aduşi
spre pământul ce pe file
are munţi și suprapuşi.

Mâinile, adevărate
cuiburi pentru orice pui
fără ţară ce-şi abate
zborul pe deasupra lui.

Lacrima, mereu fierbinte,
gata de rostogoliri
prin omătul de cuvinte,
izvorând mărturisiri…

Aura Popa, 02.dec. 2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns