Artistul

până-n măduva oaselor simţea frumuseţea

ivindu-se de sub unghii de timp

o imortaliza în femei albastre

coborâte din mări

pe umărul gol al destinului

 

avea în atelier scări ale ideilor

pe care le urca cu grijă

să nu se prindă culoarea

de vreo umbră

aluneca din când în când pe un scaun

obosit de infidelitatea gândurilor

şi apăsat de certitudini

curgea înspre mare

cu albastrul după el

înflorind frumuseţea zilei

într-un suflet de pânză…

 

Aura Popa, decembrie 2012

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns