Gând înzăpezit în trecut

…tatei, cu dor imens

N-a mai rămas decât un pumn de oase
Din trupul tău firav. Atât. Şi noi
Să ne-amintim… În valuri colţuroase
Vine uitarea şi…doar înapoi

Te mai avem. În poze-ngălbenite
Încă zâmbeşti şi-ai sete în priviri
De joacă, viaţă şi de-ncărunţite
Poveşti cu cer deschis, de rătăciri

Pe drumuri neumbrite de durere,
Cu sălcii despletite de tumult
Şi pietre şlefuite în tăcere
De-un timp mai răbdător. Dacă ascult

Glasul copilăriei doar o clipă
De râsul tău senin mă molipsesc
Şi-mi adun toate gândurile-n pripă
Ca în lumina ta să mă opresc

Să-ţi spun că suntem bine noi, cu toţii
Şi că ades la tine ne gândim.
Cât am fi vrut ca să-ţi cunoşti nepoţii
Şi niciun ceas să nu-l mai irosim!!!

Aura Popa,decembrie 2012

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns