Tu

Mi-ai arătat o lume uimitoare
pe care n-o ştiam şi nici măcar
nu-i bănuiam lumina curgătoare
torsionată-n gânduri iar şi iar

de un torent de dragoste nebună.
Mi-ai scris pe frunze şi mi-ai scris pe nori
poeme despre cum pot fi-mpreună
focul şi apa, arşiţi şi ninsori.

Şi tot mă strigi la geamul dimineţii
“minunea mea”,de-un timp îndelungat.
Cu glasul duioşiei şi-al tandreţii
întregul suflet mi l-ai subjugat.

Şi nu-mi mai aparţin de când cu tine…
Şi nu mă recunosc când mă zăresc
aşa-nflorită, cu priviri senine
şi-aşa nerăbdătoare să-ţi zâmbesc…

Aura Popa, 07.dec.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns