Încă

Adun cuvinte pe-o câmpie ninsă.
Într-un buchet imens strâng flori de gând
Înzăpezite-n iarna greu convinsă
Să-şi pună numai hainele de rând

Ca să postească geruri şi să tacă
Măcar un vis. Mă-ncurc în rugăciuni
Când îmi devine aura opacă.
Scriu pe zăpada vremii cu tăciuni

Un drum fără mânie, fără teamă
Înspre povestea cuibului pustiu
Şi număr trepte încastrate-n ramă
De gheţuri către cerul arămiu

Pe care zborul şi-a-mpietrit uimirea.
Adun cuvinte ca să ţi le-nşir
Într-un poem rotund la împlinirea
Unui alt an de când mi-eşti elixir…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns