Poem resemnat

Valul ăsta de frig am știut c-o să vină.
Erau semne de vifor și de ger peste tot.
Așteptata ninsoare devenise rutină
și calvar pentru lumea-mi. Îmi doream să mai pot

să ajung înc-o dată, doar o dată la tine
înainte ca-nghețul să-nflorească pe geam,
pe-ale liniștii râuri, pe câmpii, pe coline
și-n zăpada iubirii să mă ai, să te am.

Valul ăsta de frig în tăceri și-avea marea
și-n tăioase cuvinte ce mai nou se-nnodau
pe o sfoară-a rostirii umezită de sarea
unor ochi ce cu vrajbă și cu-ngheț se priveau…

Aura Popa, 08.dec. 2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns