Moartea visului alb

mă roteam deasupra cuibului  gol

aripile de gheaţă

încremeneau privirile de jar ale amurgului

mă făceam tot mai mică

în orizontul tău

neliniştile înveleau cuvintele lumii

în tristeţi de mătase

la margini de toamnă

doar eu

cu trena zilei fâşii îmi aşezam penele arse

în ordinea gândurilor

deşi ştiam

că se veştejea sub ochii mei miraţi

ultimul vis alb

în grădina îngerilor

 

Aura Popa, aprilie 2013

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns