Acum

E-atât de cald în casă şi de bine.
Molaticele-mi gânduri aţipesc
În colţul meu de zbucium şi la tine
Visează iar… În vise îţi vorbesc

Despre corvoade ample, nesfârşite
Sau despre simple îndoiri de vânt
Pe diagonala umbrelor ciuntite
De năruirea verii în cuvânt.

Povestea se desprinde fără luptă
Din ghemul înghimpat cu-nchipuiri
Dar lasă dâre de-ntâmplare ruptă
Să piardă alt şirag de răzvrătiri

În colbul năzuinţei. Cad poveţe
Din cerul tău în valuri de ninsori
Şi-atâtea vorbe vin să mă dezveţe
De întuneric şi de-ai lui fiori.

E-atât de cald în casă şi de bine
Că şi atunci când frigul mi-l trezesc
Îmi pare că eşti încă lângă mine
Şi că-n privirea ta mă învelesc…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns