Din sertarul cu amintiri (1)

De era prima-mi serbare
de la grădi, nu mai ştiu…
dar mă şi văd, cu-aripioare
şi-mbrăcată-n argintiu

fulg de nea, pe-o scenă plină
înţesată cu pitici
şi cu doamna cea blajină
dirijându-mi paşii mici

când spre dreapta, când spre stânga,
făcând semn să mă rotesc
în rochiţa mea (prea lungă)
fără să mă fâstâcesc.

Şi mi-l aduc bine-aminte
pe Moşul drag cum râdea
de-al meu zâmbet „prea cuminte”
darul când mi-l oferea…

Aura Popa, 15.dec.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns