Gând… îngândurat

Ce bine-ar fi să poți da la o parte
toate acele mări ce nu-ți convin,
să-ți decojești speranțele de moarte
și fonturile setei de aldin,

să poți oricând numai cu o scânteie
de vis s-aprinzi în suflet sărbători
și să-ți pornească zâmbetul “la cheie”
chiar dacă-n gând mai pâlpâie vâltori.

Ce bine-ar fi să dai tot cât primești
și să nu-ți cheltui timpul în pustiu,
să poți chiar și în vânt să te-nvelești
când ți-e prea ger și-ai lutul vinețiu…

Aura Popa, 13.dec.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns