Percepții

 

Pictam același colțișor de lut
din închisoarea gândurilor noastre,
eu c-un penel de zâmbet priceput,
tu în nuanțe mai mereu albastre.

De ce vedeam cu totul diferit
această ramă simplă, de-ntâmplare?
N-aveam același unghi pentru privit.
Tu zăreai umbra, eu -partea cu soare.

Pictam senină, încruntat pictai
și norii tăi se îmbulzeau pe pânză
că-ntunecau și partea mea de rai
și nu-mi mai reușea măcar o frunză.

Te-ai lămurit și tu într-un târziu
că-i important ce-alegi în orice clipă
și n-ai mai diluat cu cenușiu
niciun pigment cu aripi de risipă…

Aura Popa, 16.dec.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns