Tu

Chiar trebuie cumva să-ţi vindeci marea
De valul meu, aducător de ploi,
Să uiţi că ţi-am primit îmbrăţişarea
Şi-am pus pe drumul lunii un convoi

De zâmbete rostogolite-n miere.
Să taci un gând,din cântec să mă scazi,
Să legeni iarăşi luntrea de tăcere
Între atoli de ţipăt. Chiar de azi

Să laşi un far aprins pe ţărmul lumii
Ca să te-nchei la nasturi de mirări,
Să antrenezi antumii şi postumii
Susţinători ai unei întremări

În timp util ca să dezlegi infernul
De-adâncul tău cu tulburări şi-n vis.
Tu trebuie cumva s-asculţi îndemnul
De-a nu vâsli cu mine…prin abis…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns