Încă

Mai viscoleşte în închipuire.
Se-abat ninsori de zbucium peste lut
și-un vânt, ciobit în zimţi de amintire
rupe fâşii din cerul descusut.

Cobor şi urc desculţă-aceeaşi scară
s-agăţ de streşini albe-acelaşi vis!
Zâmbesc chiar dacă umbre mă-nconjoară
iar ceru-i parcă tot întredeschis.

Se-aprind lumini de gând în depărtare.
E cineva pe drumul de-nceput…
În iarna mea păşeşti cu-ncrâncenare.
Te-afunzi…Cazi…Te ridici…Ai apărut

la uşa mea pe braţe cu zăpadă
și în priviri cu-n dor nemărginit…
Când se transformă viforu-n baladă
valsăm pe nori… Cu paşi de răsărit…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns