Irosire

Mi-ai scris şi azi pe-o frunză argintată
Alt gând robit de dor şi întâmplare.
M-ai căutat…Privirea încordată
Nu m-a zărit pictând pe nicio zare.

Mi-au dispărut potecile din vise,
Culorile au fuzionat tacit,
Penelu-i rupt iar porţile închise
Lasă vederii urme de grafit.

S-au frânt copacii noştri de lumină
Sub vânturi aspre, reci, de nerostire,
S-a aşternut iar bezna pe grădină
Şi-au putrezit seminţele-n iubire.

Atâta frig mi-a-nvăluit retina
C-au îngheţat în ramă curcubeie,
Şi-a-ncremenit în poante balerina
Şi-n vatră-a focului aprins scânteie.

Mi-ai scris pe-o frunză încă nebrumată
Alt gând robit de dor şi întâmplare.
Să nu-mi mai scrii pe frunze niciodată!
M-am irosit în semne de-ntrebare…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns