În anotimpul tău

Se poartă iar privirea languroasă,
Zâmbetul larg, perfect şi trupul fin,
Tocul înalt şi rochia vaporoasă,
Conturul gândurilor cu puţin

Sclipici sau fard, povestea mai subţire
În partea unde râd numai vâltori,
Licori ameţitoare în potire
De crini albaştri, vesele culori

Pe fiecare amforă cu vise
Pe care-o porţi pe umeri de cuvânt.
În trend sunt iarăşi cărţile deschise
La pagini fără ger şi fără vânt.

Se poartă iar luceferi şi poeme
Acum, când fără timp îţi trec prin vreme…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns