Nu

N-am pus eu vântul să te răvăşească!
Doar te-am mutat din plâns de-atâtea ori
Când lângă uşă, ca să te ferească
De trăsnete albastre şi dogori

Seninul meu aprins în ochi de stele,
Când la fereastra dinspre rătăciri
Şi nu-nţeleg de ce pui santinele
La porţi de vorbe şi de regăsiri

Când ştii că paşii mei n-au să mai vină
Pe drumul tău de zboruri înnodat…
N-am pus eu vântul calea să-ţi aţină
Ca să te-ntrebe ce-i adevărat

Din tot ce am trăit pe-un val cu tine.
Văzduhul meu nu e răzbunător
Deşi aş fi putut, (şi-o ştii prea bine)
C-un singur gest din rai să te cobor…

Aura Popa

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns