Cratimă între azi şi mâine, speranţa

Azi te-am simţit golindu-te de mine.
Te-ai adâncit în gânduri cu mult ger
Şi ai lăsat în urmă prea puţine
Semne că voi găsi în vreun ungher

De înţeles motivul închistării.
Azi te-am simţit distant şi abătut,
Înconjurat de-o ceaţă a-ntristării
Şi măcinat de temeri…Am tăcut

Şi mi-am dat iarăşi mările deoparte.
Să-ţi scriu cu valuri n-am mai îndrăznit
Nicio poveste-n care pân’ la moarte
Şi dincolo de ea ţi-aş fi zâmbit…

Azi te-am lăsat aşa, cu noaptea-n braţe
Să rătăceşti prin lutul altui gând
Sperând ca mâine iar să se înalţe
Pe cerul nostru-acelaşi soare blând…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns