De iarnă

M-am înfofolit dar încă
tremur tare şi aşa.
Picii în zăpezi se-aruncă
şi se-nghesuie pe-o “şa”

îngustă, de sănioară,
râd întruna, chicotesc
când ca gândul se coboară
de pe derdeluş şi-opresc

în vreun gard sau se răstoarnă.
Eu nici să respir nu pot
şi-acest ger cumplit mă-ntoarnă
înspre-al meu culcuş. Înot

prin omătul ăsta mare…
Am ieşit numai un pic
împins doar de nerăbdare
c-am crezut că e… lăptic!

Aura Popa, 1 ian. 2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns