În leagănul din iederă de vise

N-aveam decât sălbăticie-n faţă
Şi-un cer ce îmi vorbea cu stoluri mici.
În spate continentul de verdeaţă
Iar sub picioare oastea de furnici

Ce-n marşuri neştiute de odihnă
Băteau pământul ud în lung şi-n lat
În căutarea unui bob de tihnă.
N-aveam decât un cânt şi-un zbor uscat

În leagănul din iederă de vise
În care de un veac te aşteptam.
Lăsasem toate zâmbetele-aprinse
Pe drumul dintre noi şi m-agăţam

De fiecare foşnet sau părere,
De fiecare freamăt desluşit
În şoapte şi de orice adiere
Ce-mi atingea cuprinsul răvăşit.

N-aveam decât o mare de tandreţe
Înfăşurată-n gândul unei veri
Care-ar fi vrut numai să te răsfeţe
Şi să îţi stingă steaua din tăceri…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns