Și azi

Te-am așteptat cum își așteaptă pruncii
măicuțele, când pleacă-n pribegie,
cum își așteaptă solul plâns al luncii
reavănul verii după o stihie,

cum își așteaptă geana de lumină
somnul adus de-un zvâcnet de-nnoptare
și cum așteaptă-o zare anodină
zborul înalt care să-i dea culoare.

Te-am așteptat cum își așteaptă clipa
pe-un țărm al nerostirilor risipa,
tăcută dar cu clocotiri în gânduri
de dor cumplit și zbucium printre rânduri

și încă sunt acolo unde știi
că-nvăț răbdarea așteptând să vii…

Aura Popa, 05.ian.2016
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns