Gând reflexiv

Cam ca o gară, viața ta se umple
cu oamenii ce vin, ce stau sau pleacă,
cu cei ce vor și-ncearcă să se-ntâmple
dar și cu-acei ce vor doar să petreacă

o clipă pe alt drum al căutării.
Cam ca-ntr-o gară-i iureșul, peren
al zâmbetelor și-al îmbrățișării
când vine sau mai pleacă înc-un tren.

Pe unii-i plângi, alții te plâng pe tine,
cu unii râzi, cu alții-mparți rutine.
E-un echilibru fără doar și poate
între-ncleștări și umbre deznodate,

între tăceri și strigăte-ascuțite,
între-nfloriri și vise veștejite.
Cam ca-ntr-o gară, fluturăm batiste
de gânduri ce-s când vesele, când triste…

Aura Popa, 06.ian.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns