În fiecare poveste

S-au tras pe roată trupuri de cuvinte
Şi-au atârnat în ştreang atâtea ploi…
Tot mai datoare-aducerile-aminte
Au deznodat sintagme pentru noi

Cei mai distraşi fazani de pe planetă
Ce s-au lăsat de dragoste vânaţi
Fără stilet de noapte sau macetă…
Mereu ucişi, mereu reinventaţi

Într-o lumină nouă, cu zăpadă
La fiecare colţ de răzgândiri,
Actori de sacrificiu-ntr-o baladă
Ce merg pe jar şi-acceptă biciuiri,

Trovanţi rostogoliţi prin colb de ceaţă
De-un timp potrivnic pentru cimentări
Sau simple explicaţii-ntr-o prefaţă
Scrisă cu vânt, cu frig şi erodări

Ne-am tot legat eşarfele de vise
La-ncheieturi de gânduri aurii
Sperând că vom găsi şi noi închise
Vreodată porţi înspre alegorii…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns