Știu

Ştiu, fără tine n-ar fi nicio sete

De poezie-n coajă de lumină!

(Care cuvinte-ar vrea să se repete

‘N parabole cu iz de naftalină?)

Şi n-ar mai fi nici foame de trăire,

Nici valuri de emoţii clandestine,

Luntrea poveştii din închipuire

S-ar legăna degeaba fără tine.

S-ar naşte înc-un munte de tăcere,

În pasul strâmt al versului de ieri.

În fiecare mers o-ngenunchiere

Ar şlefui şi pietre şi căderi.

Ştiu, fără tine n-ar fi nicio  sete,                             

Cascadele cu vise ar stagna.

Nu-mi pun încrederea în amulete

Vibrez a zbor cât încă sunt a ta.

Aura Popa,ianuarie 2013

Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. MissChocolate spune:

    Păstrează alături de tine oamenii în brațele cărora te simți acasă. Ai un blog minunat! Felicitări! Seară frumoasă!💖

    1. aurapopablog spune:

      Ca acasa as vrea sa se simta si oamenii ce vin pe acest blog si sa-si regaseasca trairile! Multumesc din suflet pentru darul de gand!

Lasă un răspuns