Măi, cireşule…

Mor de poftă când spre tine
fiindcă-mi ieşi în drum privesc.
Cireşele, nu puţine
văd cum ţi se pârguiesc

galben ,roşu… Râd în soare
singure sau în perechi.
De sunt dulci sau sunt amare
tot le-aş prinde la urechi.

N-am cui cere, of şi gândul
mă îndeamnă ca să sar
peste gard iute ca vântul
ca să-mi umplu-un buzunar

dar n-o fac, ştiu că nu-i bine.
Chiar de nimeni n-ar vedea
aş şti eu şi ce ruşine
mi-ar mai fi cu fapta mea…

Aura Popa,11.01.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns