Înspre “fără noi”

Duc iar pe umeri stele fără vlagă
Păşind pe nori de zâmbet resemnat.
Numai tăcerea mi-a rămas întreagă.
Un singur gest păduri a retezat,

A adus ploi şi vânt de-amărăciune,
A ascuţit tăişuri de cuvânt
Şi-a mărunţit povestea. O genune
A înghiţit tot zidul de pământ

Pe care iedera iubirii noastre
În fiecare vis se căţăra.
S-au deşirat eşarfele albastre
De cer senin. Când zborul aiura

Mi s-au oprit cascadele-n uimire.
Duc iar pe umeri stele fără glas.
Se mută tot amurgul în privire
Când înspre „fără noi” mai faci un pas…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

0 Comments Add yours

  1. MissChocolate spune:

    Minunatttttt! Ești foarte, foarte talentată! Felicitări! 💟

    1. aurapopablog spune:

      🙂 Sunt incantata ca iti plac gandurile mele! Multumesc mult pentru fiecare popas si apreciere! Zi frumoasa si inspirata, MissChocolate!

Lasă un răspuns