Tăcută mare…

Stau mai departe de un timp încoace
De malul tău abrupt şi-ncercănat.
Mi-am tot propus o mie de soroace
Ca să mă-ntorc… dar drumul m-a uitat

Şi nu-mi mai şlefuieşte ca odată
Pietre de râs la fiecare ceas.
Coteşte tot mai des spre niciodată,
Rostogoleşte umbre de pripas

Şi-adună-n colb de arşiţi, veri năuce
Cu-albastrul deşirat prin zări de fum
Ce-au atârnat de sfori,să se usuce
Zmeie de cântec şi-au adus duium

De amintiri cu gust de pârg tomnatic.
Stau mai departe, într-un vis absent,
Fără de vlagă, stins şi acromatic
Tot aşteptând un val mai coerent…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns