Înnodând zmeie de neputinţă

Cum e să nu-ţi răspundă nici chiar vântul,
Să n-ai ecou, nici umbră, nici poveri
De dus decât cu fapta şi cuvântul
Unui cuprins ticsit doar de tăceri?

Să stai în dreptul soarelui din casă
Şi nimeni să nu-ţi spună, chiar şoptit
Că dâra de lumină ce o lasă
N-ajunge pentru niciun drum cotit

Prin stăruinţi şi colb de întremare.
Cum e să rupi hârtie de-aşteptări
Să scrii orice minut cu nerăbdare
Dar nimeni să nu-ţi vină la chemări

Şi să te doară orice picătură
Scrisă de ploi pe geamul de tumult,
Într-o rutină fără de măsură…
Cum e când nici eu nu te mai ascult?

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns