Poate

Poate că vei vedea într-un târziu
și umbra mea ținându-te de mână
pe-oriund’ te poartă gândul… Și-n pustiu…
Și-n nopțile cu cearcăne de lună,

și-n diminețile cu răsuciri
de zboruri în oglinda unei toamne,
și în amiezi de foc cu răzvrătiri
ce-ar vrea și-n vise vara să ți-o-ntoarne.

Poate că vei vedea că ți-am rămas,
că n-am plecat din tine niciodată
fiindcă n-ai fost și nu-mi ești doar popas
ci-acel“acasă “ pentru viața toată

însă mă tem că timp nu voi avea
destul pentru-a-ți mai fi tot ce-aș mai vrea…

Aura Popa, 21.ian.2016
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns