Tu…

Chiar ai trezit fără să ştii în mine
Cu-n zâmbet hergheliile de gând
Ce rătăcesc şi-acum prin zări străine,
Cu vântu-n coame, viu şi galopând

În căutarea unei albe file
Pe care să-şi aştearnă-nspre apus
Poemele mature sau copile.
Dând jos din şei şi verbe de nespus,

Şi încruntări, şi bulgări de silabe
Rostogoliţi prin neaua de-nţeles,
Şi cratime de noapte cu podoabe
De stele ninse de subînţeles,

Un amalgam de stări şi de trăire,
Tu ai trezit acest dulce blestem
Ca-n orice viaţă să îţi fiu iubire
Să te alung mereu şi să te chem…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns