De-un timp

Nu te mai chem şi râsul meu nu ştie
Cu alte chipuri a se anima.
N-are tain la nicio sindrofie,
Nu ştie paşii care pot curma

Drumul cu scânteieri de coborâşuri
Într-un infern prea alb şi prea curtat
De poticniri, de umbre sau târâşuri
Cu semnături de vifor iritat.

Nu te mai chem şi-mi ninge a-nceputuri
De rost fără de rost… Nomad prin timp,
Prin pajişti încreţite, fără fluturi,
Fără poveşti şi fără anotimp

Respir abrupt şi pun accent pe toate
Genunile ce-n gânduri se-nteţesc
Ştiind că iernile-mi sunt numărate
Da-n orice vis cu-n zâmbet te-nvelesc…

Aura Popa
Sursa foto: Internet

 

0 Comments Add yours

  1. MissChocolate spune:

    Așa frumos…Mă bucur că există persoane care pot transmite atât de multe sentimente in doar câteva rânduri. Să ai o seară minunată! 💝💝

    1. aurapopablog spune:

      Si eu ma bucur ca aceste randuri ajung acolo unde exista o cutie de rezonanta fantastica si vibreaza pe corzile sufletului pentru ca ador sa impartasesc! De o seara grozava sa te bucuri si tu! <3 <3

Lasă un răspuns