Rătăcire

Nu îl mai am acasă pe „acasă”
Şi rătăcesc prin pagini de tumult
Cu scris mărunt, lizibil şi-o angoasă
Crescută-n palmele de drum… Ascult

Cum vâjâie prin ramuri de poveste
Un vânticel confuz şi iritat
Iar pasul de cuvânt mi se opreşte
Pe malul unui râu cu sens schimbat

Ce curge în amonte de-nţelesuri.
Mă-nvolburez a temere mereu
Înveşmântată-n haina de eresuri
Îngenunchez şi-l strig pe Dumnezeu

Să îmi întoarcă lumea înspre lume
Şi să-mi arate calea înapoi
Spre-acel „acasă” chiar de-i frig şi-s brume
Pe-acest cuprins de noapte dintre noi

Ca să am timp să îmblânzesc torentul
Care ne-a pus pe harta de rostiri
Atâtea graniţe, să-mi mut prezentul
Din faţa-acestui val de irosiri…

Aura Popa, 26.02.2014
Sursa foto: Internet

0 Comments Add yours

  1. Mihaila Nelu spune:

    M-au impresionat mult versurile din „Efemeride”, in care se poate regasi fiecare cititor, prin propria lui poveste de viata…Eu chiar m-am regasit aici, in „Efemeride”.Dar mai sunt atatea frumuseti de gand si traire in toate poeziile Aurei Popa.

    1. aurapopablog spune:

      Ma bucur cand ceea ce scriu reuseste sa transmita! Multumiri pentru lectura si pentru darul de gand, domnule Mihaila!

Lasă un răspuns la Mihaila Nelu Anulează răspunsul