Dor

Când ți-e dor și dorul doare
nu-ți stă niciun munte-n cale.
Când ți-e dor și te sfâșie
jindul nicio colivie

nu îți poate ține zborul
prizonier… Când arde dorul
poți sorbi o-ntreagă mare
că nu-l stâmperi, frățioare

și nu știi ce-i aia masă
sau cum e să stai pe-acasă
nici cu trupul, nici cu gândul.
Nopți și zile-ntregi, de-a rândul

lăcrimezi, și strigi, și chemi,
și te-ntuneci, și te temi,
și te rogi să-ți iasă-n cale
umbra lui tremurătoare

fiindcă dorul te usucă
și ajuns-ai o nălucă…

Aura Popa,01.04.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns