Gând împietrit în risipă

Tot mai rămân în gânduri împietrită
şi nu mai văd nimic, nimic în jur.
Lumina mi-e cu beznă îndoită
şi-n scânteieri de sens prinde contur

o noapte-apăsătoare, fără stele,
o noapte albă,-a câta fără „noi”
aceia ce şi-au dăruit inele
cândva, de iarbă şi-au dansat în ploi?

Tot mai rămân pietrificată-n gânduri
amare gânduri ce mustesc de dor
şi de durere…Doar câteva rânduri
mi-au mai rămas şi-al lacrimei izvor…

Aura Popa, 01.04.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns