E timpul

Tu, mamă, ai să-nveți odihna vreodată?
În trudă te repeți o dată și-nc-o dată
de când te știu… Ți-i graba mereu la îndemână.
Neliniștii-i ești roaba supusă… A ta mână

e aspră dar mângâie și pom și rândunică
iar flacăra căpruie a ochilor ridică
atât de ’naltă pară în vatra bucuriei
când își privește pruncii…Ești facla duioșiei.

Tu, mamă ai să-nveți și bobul de zăbavă
ca să-ncolțească totuși și-n ființa ta firavă?
De când te știu lumina ți-e-n veșnică risipă
și-ai ars doar pentru alții, intens, clipă de clipă…

Icoana mea, te-oprește și lasă-mă pe mine
să fac aceleași lucruri de-acuma pentru tine…

Aura Popa,05.04.2016
Sursa foto : Internet

0 Comments Add yours

Lasă un răspuns