Epimeteu

Tot mai gândeşti c-a fost numai un vis

Alambicat şi fără sensuri clare?

Când sipetul dorinţei l-ai deschis

Pandora te-a privit cu disperare!

Ştii?  Dezlegând stihia din blestem

S-au abătut asupra lumii gânduri

De care chiar şi umbrele se tem!

S-au  scris vertijuri negre printre rânduri

Ce-au înghiţit alăturări de ape,

Vecinătăţi de vis şi înţeles

Şi au lipit doar încruntări de pleoape

Cu zimţi de frig şi praguri de eres.

Tot mai gândeşti c-a fost numai o joacă?

Priveşte năruirile din rai,

Convoaiele de îngeri care pleacă…

Poartă pe aripi  şansa ce-o aveai!

Aura Popa, aprilie 2013

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns