Cu sufletul întreg

Ca niciodată m-am rugat, Părinte
pentru ai mei, cei dragi şi Te-am simţit
cum mi te-nfiripai în trup şi-n minte,
râu de lumină, semn c-ai auzit.

Probabil torţă îmi fusese gândul
ce în speranţă-i învelea pe toţi
căci i-ai zărit văpaia… Ani la rândul
nu te-am chemat din beznă să mă scoţi.

Veneam spre Tine, dar la jumătate
de drum adeseori mă răzgândeam.
Erai şi-acolo, în pustietate
păzindu-mă dar eu nu Te vedeam.

Ca niciodată,-ntreaga mea fiinţă
Ţi-a desluşit Cuvântul şi-a vibrat
a nesperată pace şi-a credinţă
că-n tot şi toate EŞTI, cu-adevărat…

Aura Popa, 12.04.2015
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns