Nici după atâta timp

De ce nu pot să mă desprind de tine,
de tot ceea ce “noi” a însemnat?
Mi-s înţesate căile cu mine
de neuitări şi gândul angorjat

de amintiri hrănite cu tandreţe.
De ce încă te simt atât de viu
şi-atât de pregătit să dai bineţe
oricărui val de zâmbet auriu

ce vine dinspre marea-mi tulburată?
De ce încă mai sper c-ai să revii
şi te aştept la fel de-mbujorată
un ceas măcar în braţe să mă ţii…

Aura Popa, 17.04.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns