Pentru că…

Ai dispărut, cam cum dispare marea
Din ochii unui cer introvertit
Sălbăticite vorbe pierd cărarea
Spre lume şi un zâmbet învechit

Se-aşază iar ca laitmotiv pe chipul
Unui poem, ce ştie că mă mint…
Devremele şi-a cam cernut nisipul
Şi-i prea târziu ca să-ţi mai spun ce simt…

Ai dispărut deşi spuneai că valul
Ce ne lega de şanse cu-acei nori
Va exista şi de se surpă malul
Şi de se şterge roşul din culori

Şi dacă râsul plânsului ne vinde,
Şi-atunci când talpa-mi va culege spini…
Ai dispărut iar zborul se desprinde
Din aripi ca o umbră de tulpini…

Aura Popa, 18.04.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns