Azi, din nou

 

M-am căţărat pe-o stâncă de durere
şi drumul avioanelor le-am dat.
Cele pe care-am scrijelit „tăcere”
nici pân’ la colţul clipei n-au zburat.

Erau în aer, multele rescrise
pe aripi cu poeme aurii,
cu-aldin de albă rouă şi cu vise,
cele pe care numai tu le ştii.

M-am aşezat şi le-am privit plutirea,
virajele şi buclele spre nori,
cabrajul îndrăzneţ şi prăbuşirea
acelora ce întâlneau răcori

ştiind că măcar unul pân’ la tine
tot va ajunge, chiar dacă târziu
să-ţi amintească de-acel nod ce-mi ţine
legate-n gând eşarfe de pustiu…

Aura Popa, 21.04.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns