Cândva

Cândva, tăcerea ta vorbea duios
cu brațele-nnodate, cu privirea
ce mângâia de sus și până jos
un trup ce-i aștepta istorisirea.

Cândva, tăcerea ta vorbea de NOI,
de vise pentru-o viață mână-n mână
și prin ninsori de floare și prin ploi,
oricând și orișiunde,împreună.

Tăcerea ta vorbea cu-a mea, cândva
-n același grai mirabil, al iubirii
dar și-a pierdut ardoarea pe-undeva
și-acum vorbește-n graiul împietririi…

Aura Popa, 22.04.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns