Din mine

Atâta încântare se desprinde
când brațele tăcute și le-ntinde
să mă primească iar în cuibul lor
și-atâta bucurie c-am să zbor.

Mă ține strâns de mâini și mă-nvârtește
și ochii-i râd atunci când mă privește.
Cădem în iarbă-nlănțuiți deodată
și lumea iar e doar a noastră, toată.

Că ninge sau că plouă cui îi pasă?
Ne e secunda-atâta de frumoasă
că am opri-o-n loc pentru vecie
și-am retrăi-o cât vor fi să fie

stele pe cer și rădăcini de soare
ca pe o nesperată sărbătoare…

Aura Popa, 24.04.2016
Sursa foto : Internet

Lasă un răspuns