Fiţe de …sezon

Când el mă cheamă cu un val de sete
eu gleznele de lut mi le măsor
cu sfori de ploi sau geruri desuete…
Când urcă înspre ceru-mi, eu cobor

Pe scări de vânt şi îmi aplec fântâna
Atingerilor înspre răsărit…
De el culege stelele-mi cu mâna,
Eu scutur grindini pe-un pământ nuntit

Cu beznele atâtor alteraţii…
Dacă rodeşte într-un gând pribeag
Vin eu cu haita mea de peroraţii
Şi îmi aşez cuvintele pe prag

În ordinea reflexelor tardive…
El îşi întoarce drumul înspre „noi”
Şi printre alte stări repetitive
Dă timpul şi istoria înapoi

Dar cât mai credeţi c-o s-accepte raiul
Pe dos să-l poarte şi-ntr-un singur rând
Să-nghesuie şi augustul şi maiul?
Îi voi vedea şi colţii… 🙂 În curând…

Aura Popa, 28 aprilie 2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns