Mă joc şi eu

on
Mă joc şi eu, mereu, dar nu cu pietre
pe care la-ntâmplare să le-arunc…
Nu tulbur ape şi nu-mi las pe vetre
de sihăstrii sau vifore vreun prunc

ce nu mai tace şi nici nu zâmbeşte.
Îi legăn cerul pe un braţ de gând,
îi desenez pe-un geam ce se-abureşte
cu degetele liniştii un rând

şi-ncerc orice ca să se lumineze.
Mă joc şi eu, mă joc dar nu cu nori
ce nu-şi doresc decât să se aşeze
ca paravan în dreptul unor sori

ce-nvaţă să înhame răsăritul
la o caleaşcă de închipuiri.
Mă joc şi eu, dar nu de-a asmuţitul
niciunei haite de învinuiri…

Aura Popa, 09.05.2014
Sursa foto: Internet

 

Lasă un răspuns