Cânt cu iz de seceta

on
Ca şi când nu mi-ai fost
niciodată mai mult
Trec tăceri fără rost
peste-un pod de tumult
Arcuiesc amintiri,
frâng poteci de chemări
Scutur seri din priviri
şi poeme din mări

Ca şi când n-ai fi scris
niciodată pe zid
Cu creionul de vis,
ascuţit dar timid
Întorc stoluri de gând
înspre nord, înspre sud
Însetat şi flămând,
nici nu văd, nici n-aud

Cum răsar dimineţi
dintre valuri de fum…
Sunt mereu între vieţi,
între ieri şi acum
Rătăcesc aiurând,
aiurând rătăcesc
Tot seninul de-l vand
doar exist, nu trăiesc…

Aura Popa, 20.05.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns