Dor, dor, dor

on
Iubirea ta mă ţine noaptea trează
Şi-mi înveleşte trupul cu fiori
Dar vraja-n zori de zi, se disipează
Şi-mi şterge anotimpul de culori.

M-agăţ de zmeie ce-mi înclină gândul
Înspre-ntomnări şi temeri ruginii…
Când altor mări de dor le vine rândul
Să se reverse-n valuri argintii

Peste cuprinsul ne-mblânzit de sete
Alunec pe pojghiţe de cuvânt
Ce vor în orice pas să te repete,
Calc apăsat şi mă-nfăşor în vânt,

Pun zborul frânt al clipei în atele,
Şi-mi plec genunchii pentru vindecări,
Scot cântecul absurd din ghilimele
Şi-mi pregătesc deşertul de schimbări…

Iubirea ta mă ţine noaptea trează
Dar ziua de miraje mă-nconjor
Când vraja-n zori de zi se disipează
Îţi caut paşii până la izvor…

Aura Popa, 26.05.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns