Poem naiv

on

I-atâta vreme de când n-am mai stat
De vorbă, sub castanul temător
Ce ne-ntreba mereu cum s-a-ntâmplat
Ca să ne prindă ploaia pe-un covor

De gând cu irişi albi, abia-nfloriţi…
I-atâta vreme de când nu-ţi mai ştiu
Paşii de rouă mari,neliniştiţi
Trecând pe-un pod de cântec auriu

Ca să-mi dezlege-un curcubeu de nori…
De când nu ne-am văzut i-atâta timp
Că ne-a rămas grădina fără flori,
Iar poezia fără anotimp

S-a scris şi-ncă se scrie cu păreri…
I-atâta vreme de când n-ai mai şters
Un semn măcar din rândul de tăceri
Dar tot mi-eşti drum şi unic univers…

Aura Popa, 28.05.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns