În orizontul cenuşii

on

Îmi erai dimineaţă când ţi-eram înserare.

Doar în zarea iubirii mi-erai val, ţi-eram mare.

Inserasem în rânduri multă sete de tine,

Ancorasei apusul unei umbre străine.

Ţi-eram fum şi ispită într-o lume nebună,

Mi-erai ziuă şi noapte şi senin  şi furtună.

Înnodam între sensuri coborâri şi suişuri

Ne găseam adăposturi, ne pierdeam ascunzişuri.

Urmăream cavalcade în zăpada tăcerii,

Curcubeie desculţe prin livezile verii,

Frunze albe şi negre în vârtejul de vise,

Rotunjimi de secundă în clepsidre deschise

Şi-mi erai înserare când ţi-eram dimineaţă.

Doar în zarea iubirii mi-erai foame de viaţă

Doar în zarea iubirii ne eram poezie,

Pentru gânduri răpuse ne eram apă vie.

Aura Popa, iunie 2013

Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns