Poem încrâncenat

on
Abandonezi corabia… E marea
Prea agitată, cu tulpini de iad
În fiecare val şi cu paloarea
Pe chip întipărită… Tot nomad

Râmâi, oricâte veacuri vor mai trece…
Statornicia-mi nu te-a molipsit
Iar marea asta poate ca să sece…
Te-a legănat destul… Ai amorţit

Şi nu mai poţi curba înspre uimire
Niciun refren… Ţi-e cântul abătut
Şi-ţi fulgeră prin gânduri în neştire
A poftă să o iei de la-nceput

Pe un alt drum… Poate pe-o altă mare
Cu blând cuvânt şi irizări de rai…
Obrajii-mi nu se vor zvânta de sare
Dar n-am să-ţi strig o dată să mai stai…

Aura Popa, 03.06.2014
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns