Aşteptare

on

Mă întreabă dimineaţa:
tu, de unde-ai apărut
şi de ce-mi răvăşeşti viaţa?
Nu-i răspund… Rămân tăcut

pentru că nimic prin minte
nu îmi trece,-s ca vrăjit…
Te privesc duios, cuminte
cum te scalzi în răsărit

şi-mi zâmbeşti… De-atâta soare
uit aproape să respir…
Frumuseţea ta mă doare
dar nu pot să-mi deconspir

gândul ăsta… Nu. nu încă…
Paşi sunt alţii de făcut
înspre-o linişte adâncă.
Până-i faci rămân tăcut…

Aura Popa, 05.06.2015
Sursa foto: Internet

Lasă un răspuns